Simtul marin, al 6-lea simt?
Sa simti marea … O expresie cunoscuta. Ce ar vrea sa insemne oare? O perfecta corelare a celor cinci simturi: vazul, auzul, mirosul, atingerea, gustul? Un fel de al saselea simt?
Experienta, prudenta, anticipatia si intuitia reunite? Sa incercam a-l defini, in cele ce urmeaza, prin spusele unor marinari. Cu toata modestia.
Plecand de la definitia “simtului” oferita de DEX – “facultate a oamenilor si animalelor de a percepe impresii din lumea exterioara cu ajutorul unor organe specifice; functie a organismului prin care acesta receptioneaza si prelucreaza o anumita categorie de stimuli externi sau interni; simtire” – putem sa apreciem ca navigatia solicita toate cele cinci simturi ale omului:
- ochii, care scruteaza orizontul, atenti la formarea valurilor si la directia lor, asezarea velelor, la oscilatiile giruetei;
- urechile, atente la suieratul sarturilor, la socul produs de val asupra carenei, prinzand vantul sau bataia unei scote intinse ori o fluturare de vela;
- mainile, stranse pe echea carmei, simtind in fiecare moment vibratiile navei, ori ale unei scote intinse, ale unei linii de ancoraj;
- nasul, cu care inhalam aerul marin, cu miros de sare, iod si, uneori, alge marine; cu care simtim mirosul specific al cockpitului, ca sa nu mai vorbim de efluviile ce provin de la cambuza, din cafeaua aburinda in dimineata de sfarsit de cart;
- gura, care saliveaza la gustul unei portii de apa minerala proaspat desfacute, sau al unor sandwich-uri cu paté de ficat, de exemplu, care – pe mare – pot egala deliciile oferite de cel mai mare restaurant.
Un simplu iaurt, servit pe cea mai frumoasa terasa din lume, la ancora, sub primele raze ale soarelui, te poate face fericit…
In mod indubitabil, in mare, pe un velier in special, cele cinci simturi capata toate sensurile posibile.
Ramane, totusi … simtul marin.
Simtul marii este un al saselea simt? Un acord perfect intre senzatii si cunoastere? O calitate inedita, sau rodul unei experiente dobandite in timp?
Interesanta este practica instaurata in celebra scoala de veliere de la Glénans, de a naviga cu ochii legati, incercand sa prinzi vantul numai cu ajutorul urechilor si al nasului. Exercitiu dificil, dar instructiv.
Bubuitul resacurilor in apropiere, ritmul regulat al dieselului, suierul vantului, bataia fungilor si a scotelor…
Un veritabil flux sonor “scalda” in mare velierul si echipajul sau.
Si iata cateva pareri despre acest “al saselea simt”, culese de la noi si de pretutindeni:
- Olivier Pitras – navigator francez de cursa lunga
Cred ca este acel spirit practic care permite intuirea tuturor situatiilor si anvizajeaza toate solutiile posibile. Orgoliul, aroganta, egoismul, suficienta nu isi au locul aici.
- François de Riberolles – navigator francez
Simtul marin inseamna a reusi sa simti marea si oceanul prin toate simturile, fara ajutorul GPS-ului, computerului si curbelor grafice… Sa simti marea, miscarile ei, fara a uita sa simti in acelasi timp si barca, sa simti toate fortele prezente, stiind in permanenta ce se intampla, Este acea senzatie bizara de vulnerabilitate si, in acelasi timp, de seninatate, de calm.
- Eustatiu Sebastian – amiral roman (fost comandant al bricului Mircea I, cu care a avut de infruntat cumplita furtuna din anul 1888)
Posesia unei perceptiuni exacte a fortelor cu care te confrunti pe mare, a tariei si slabiciunilor acestora, precum si posibilitatea de adaptare a navei si echipajului, rapid, la aceste conditiuni constituie un simt aparte, conferit de divinitate numai alesilor.
- Gilles Barbanson – skipper si direcor de scoala de navigatie francez
In mod instinctiv, as zice ca nu exista acest simt marin. Ori ai experienta, ori nu o ai. Dar, la o reflectie mai aprofundata, as zice ca exista, dar este irational. Faci ceva fara o ratiune obiectiva, dar care mai apoi se verifica a fi fost o solutie buna. Este o experienta “digerata” pana intr-atat incat a condus la o percepere mult mai fina a fenomenelor.
Fiind departe de a epuiza parerile, va propunem sa participati si Dumneavoastra la aceasta dezbatere. Va asteptam, asadar, parerile…
0 Comments