REGELE CAROL AL II-LEA – ambasador itinerant pe marile lumii

La 1 august 1919, Carol al II-lea a surprins Casa Regala si clasa politica româneasca printr-o noua renuntare la prerogativele sale de mostenitor al Coroanei. Aparitia primului sau fiu, nascut din idila cu Zizi Lambrino si botezat Mircea Grigore, avea sa-i determine pe parinti sa-i propuna acestuia sa efectueze un voiaj in jurul lumii, in compania unei misiuni diplomatice.

Declarând „nula si neavenita” scrisoarea din 1 august 1919, Carol se consoleaza cu ideea acestui voiaj in scopuri culturale si de binefacere, al carui proiect data din anul 1917.

Conceputa sa faca propaganda României, misiunea trimisa in Extremul Orient era compusa din colonelul adjutant Nicolae Condeescu, locotenent-colonelul adjutant N. Condiescu, capitanul Horia Lazar, ministrul N. Filodor, insarcinat sa trimita la Bucuresti rapoarte asupra conduitei A.S.R. Principele Carol, secretarul delegatiei, R. Djuvara si generalul C. Gavanescu. Acesta din urma, membru de onoare al Ligii Navale Române (LNR), scriitor si publicist cunoscut in epoca, avea sa publice in 1922 o lucrare intitulata „Din ocolul pamântului. Calatorie facuta insotind pe A.S.R. Principele Carol”, iar in 1923, jurnalul complet al acestei vilegiaturi in 5 volume cu ilustratii (vol. I, IIA, III (IIB), IV-V Bucuresti, 1923).

In suita Principelui s-a aflat si Tudor Postmantir, unul din pionierii operatoriei de film din România, care avea sa se numere ulterior printre favoritii Regelui Carol. Calatoria a fost imortalizata pe pelicula in documentarul de lung metraj „Peste mari si tari” (1921). In decurs de 7 luni si o zi (21 februarie – 17 septembrie 1920) au fost parcursi 62.200 km, doua treimi pe apa si numai o treime pe uscat (20.436 Mm, respectiv 24.000 km). Calatoria a oferit inca un prilej de amuzament: presa internationala urmarea „studiile” efectuate de Carol si le comenta copios: „Ocol al lumii ca leac impotriva dragostei”.

„Era evident ca aceasta calatorie, menita sa-i largeasca orizontul printului mostenitor si sa-i dea un anumit simt al responsabilitatii, nu facuse, de fapt, decât sa-i sporeasca independenta si sa-i scoata si mai mult in evidenta neplacuta tendinta ce-i era caracteristica, aceea de a se abandona cu totul placerilor vietii”.

Imbarcat pe contratorpilorul englez „TURBINE” comandat de capitanul Paul Whitfield, pus la dispozitie de catre britanici, Carol a parasit Constanta pe 21 februarie 1920, insotit doar de cronicarul sau. Ceilalti membri din suita princiara s-au imbarcat pe „PRINCIPESA MARIA”, nava comandata de capitanul Constantin Paun, transbordarea urmând sa se faca la Pireu.

Doua zile mai tarziu, in Bosfor, Carol trece in revista flota interaliata formata din 32 de nave de lupta engleze, franceze, italiene, americane si grecesti si face o vizita pe cuirasatul englez „REVENGE” viceamiralului Freemantle, comandantul escadrei R. De la Pireu, „PRINCIPESA MARIA” pleaca la 25 februarie spre Alexandria unde sunt obligatorii doua zile de carantina, astfel incât abia pe 28 februarie Carol va fi oaspetele sultanului Egiptului, Excelenta Sa Hautesse. De Martisor, Carol trece in revista toate trupele engleze din Cairo, aflate sub comanda generalului de divizie Congrave. Cu acest prilej, el remite, in cadrul unui ceremonial adecvat, Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa I, maresalului Lord Allenby, rezidentul englez in Egipt, cu specificatia: „In numele Majestatii Sale Regelui Ferdinand I al României si pentru actele de bravura ce ati facut, decorez cu Ordinul militar „Mihai Viteazul”, cl. I pe cuceritorul Ierusalimului”.

Dupa vizitele la Luxor si Port Said, cu o escala la Ismailia pentru o croaziera pe Canalul Suez cu vaporasul „AIGRETTE”, pe 26 martie Carol si compania se imbarca pe vaporul „AFRICA” al societatii Lloyd Triestino pentru India. Dupa scurte escale la Massaua, portul Erytreei si Aden, misiunea româna sarbatoreste Pastele, la 1 aprilie, la Colombo, capitala insulei Ceylon (Sri Lanka), de unde va pleca spre India, cu trenul, peste 15 zile. ASR cu aghiotantii a sosit la Madras cu crucisatorul „CAROLINA”, pus la dispozitie de catre viceregele Indiei. In India vor petrece 42 de zile, timp in care au strabatut 8.617 km, majoritatea cu trenul, vizitând Agra, Delhi, Patiala, Simla, in Muntii Himalaia, Cashmir.

La 22 mai, dupa ce s-au imbarcat la Calcuta pe vasul englez, „MADRAS” pentru Kobe-Japonia, a inceput navigatia pe Gange.

Dupa escale la Rangoon, capitala Birmaniei, Penang si Singapore, oaspetii ajung la Hong Kong. Urmeaza o croaziera cu un vaporas pe fluviul Tchu-Kiang, pâna la Canton, apoi se reia calatoria cu vaporasul spre Shanhai, unde nava acosteaza la 15 iunie. Cinci zile mai târziu, Carol si insotitorii se transfera pe crucisatorul japonez „TOKIWA” evitând debarcarea la Kobe, contaminat cu holera. De la Osaka se deplaseaza la Kioto si in sfârsit la Tokio, unde sunt cazati in palatul Kasumigaseki. La 27 iulie, Carol se imbarca in portul Yokohama pe vaporul japonez „KOREEA MARU” si soseste la 12 august la San Francisco, dupa o scurta escala in Hawaii, la Honolulu. Traseul urmat pe pamânt american include Portland, Chicago, Cleveland si New York, unde stationeaza cinci zile.

La 28 august, transatlanticul „AQUITANIA” (46.000 tone, 22 Nd) ii preia pentru Southampton – Anglia. Dupa 8 zile la Londra si 7 la Paris, misiunea soseste la Bucuresti la 21 septembrie 1920.

La finele acestui periplu care i-a satisfacut din plin „gustul sau aparte pentru pitoresc si grandios”, Carol si-a intrerupt calatoria la 17 septembrie, facând popas la Zürich unde, alaturi de Regina Maria, se afla familia regala a Greciei. La 10 martie 1921, la Atena, Carol se casatorea oficial cu Principesa Elena a Greciei, iar la 25 octombrie, se nastea Mihai, eveniment in masura sa-i linisteasca intrucâtva, dar nu pentru mult timp, pe greu incercatii parinti, Ferdinand si Maria.

Desi oarecum intempestiva, vizita in Japonia a constituit un succes diplomatic si economic, incurajând amplificarea schimburilor comerciale dintre cele doua tari.