Marea si Principesele Romaniei!

“Soarele auriu al Constantei mi-a stralucit in primii ani ai venirei mele pe bordul falnicei lebede Principesa Maria si acest imbold mi-a cuprins inima intr-o spontana si adanca dragoste pentru eroii apelor românesti, fara a mai slabi o clipa. ”– M.S. Regina Maria

REGINELE…    

“Parasind leaganul copilariei mele imbratisat de albastrul marei, era natural ca si in noua mea Patrie, nemarginita vedere sa fie cautata de inima mea. Pasind pragul acestui sfânt pamânt al tarii mele, acum patruzeci si trei de ani, din piscurile Carpatilor dorul meu s-a indreptat catre valurile argintii, iar legendele intunericului albastru al Marii Negre m-au atras cu totul spre vraja adâncurilor. Admir lupta (marinarilor) cu puternicul element, care le intareste energia, umbletul lor pe necunoscutul intins al apelor, care mareste orizontul gândului si al privirei, facându-le caractere hotarâte si gata sa infrunte intemperiile vietii ca si pe cele ale apelor. Din acest Izvor cald de dragoste pentru Marina Româneasca, porneste urarea mea sincera de: Noroc bun si spor la munca!”

– acestea erau cuvintele pe care M.S. Regina Maria le adresa tuturor marinarilor, la 16 decembrie 1936, cu prilejul implinirii a 10 ani de la infiintarea Ligii Navale Române. In acest fel, M.S. Regina Maria isi exprima un crez : “Marea! Da, o iubesc, intotdeauna a ocupat un loc de frunte in viata mea”, numai ca nu intotdeauna i-a fost permis sa o iubeasca si poate, tocmai de aceea fiica unui marinar a iubit marea mai mult contemplativ, cu foarte putine si greu permise zvâcniri.

M.S. Regele Carol I, ce nu vedea in mare decât o intindere nesfârsita de ape si care chiar recunostea: “Nu-mi place marea, imi vine rau pe mare”,  nu permitea tânarului cuplu, Mariei si lui Ferdinand, sa mearga la mare, iar Maria suferea cel mai mult. Ani mai târziu, “prin concesiuni reciproce”, M.S. Regina Maria a inceput sa viziteze cât mai des Constanta, Mamaia si Balcic. Spune ea: “Mica noastra Marina imi deveni draga. Cunosteam fiecare vapor, ofiterii si marinarii imi erau prieteni si erau fericiti sa aiba pe una ca mine care tinea la lucrurile ce apartineau marii”  si continua “Aveam un adevarat aliat in batrâna Regina Elisabeta, care iubea intr-un fel mai abstract si mai poetic poate decât mine, dar era batrâna când i s-a premis sa mearga la Constanta. Atunci fu construit micul Pavilion pentru dânsa pe dig, un coltisor pe care il iubea.”

Dar abia a treia generatie a reusit sa “razbune” dragostea neimplinita pe care cele doua regine, Elisabeta si Maria, au avut-o pentru mare. Si tot M.S. Regina Maria povesteste: “Mi-am crescut copii sa iubeasca marea, am putut obtine pentru ei ce nu putusem pentru mine, lungi si fericite saptamâni la mare (…) dintre toti copii mei , Ileana iubeste cel mai mult marea (…), Ileana ai carei ochi sunt mari si luminosi, Ileana, copilul meu cel mai mic, care a privit adânc in inima mamei ei (…). Ca un fluture urias vad aripile ei plutind peste valuri, Ileana cu sufletul plin de visuri alearga spre tot ce e nobil, generos si bun…”

PRIMA ROMÂNCA OFITER DE MARINA– O ALTETA REGALA

A.S.I. Arhiducesa Ileana a facut mai mult decât inaintasele ei.  La numai 19 ani, indragostita de marina, Ileana si-a sustinut examenul pentru obtinerea brevetului de ofiter de bord clasa I (secund). La 1 octombrie 1928, principesa a trecut examenul medical (oftalmologic) si cel scris. La 2 octombrie, a luat examenul oral si pe cel practic. La examenul oral a avut de trecut urmatoarele probe: trigonometrie (sa arate care sunt liniile trigonometrice si rezolvarea unui unghi dreptunghic), lucru cu harta (transformarea unui drum adevarat in drum la compas de la Balcic la Constanta), meteorologie (barometru inregistrator, presiune atmosferica), navigatie (citirea unui triunghi la sextant, masurarea unui unghi cu sextantul), manevre (manevra de intoarcere a yachtului cu vele si cu masina, salvarea unui om de la inec si acordarea primului ajutor, luminile de pozitie la vasele cu aburi si cu pânze, semnalele de intoarcere cu fluierul, semnalele de ceata cu fluierul).

In ceea ce priveste examenul practic, Principesa Ileana a avut de manevrat (plecare si acostare la cheu) o nava a marinei militare, canoniera Ghiculescu. O comisie formata din viceamiralul Petre Barbuneanu, comandor (r) Constantin Negru, capitan comandor (r) Stefan Popescu, capitan Nicolae Bardescu si medicul capitan Gheorghe Brezeanu, a acordat Principesei examenul absolvit cu nota 8. Cu acest prilej, membrii comisiei au declarat: ”Ati fost prima femeie românca care a cautat sa patrunda secretele si misterele artei marinaresti. In urma acestui examen, noi va declaram reusita pentru obtinerea brevetului de bord clasa I “.

Trei ani mai târziu, in 1931, Principesa Ileana s-a casatorit, la Sinaia, cu Principele Anton de Habsburg (de Austria), print al Toscanei. Cu acest prilej, Ileana a primit de la Grupul Navelor Granicerilor din Braila, cuterul  Vall, construit sub ingrijirea comandorului Cerna, cel ce a organizat atelierele granicerilor. Cuterul Vall (cu o lungime de 8,40 m, latime de 1,70 m, pescaj de 1,42 m, greutate de 3.138 Kg si un lest de 1.100 Kg) a fost inscris in parcul de nave al Yacht Clubului Regal Român, ca si celelalte cutere ale Principesei Ileana, Isprava si Iscoada, iar cuterul Izbânda a fost donat aceluiasi club.

Principesa Ileana a avut sase copii. Dupa ce a fost Arhiducesa de Habsburg, s-a casatorit a doua oara cu dr. Stefan Isarescu. Devenita maica Maria Alexandra, fosta Principesa Ileana a murit, in 1991, dupa ce a apucat sa  viziteze România postrevolutionara.